Am invatat ca nu vom gasi niciodata fericirea daca pornim in cautarea ei,pentru ca ea nu se afla in afara noastra.Fericirea este o stare mentala,nu un ansamblu de imprejurari.
A fi fericit nu presupune urmarirea unor aspiratii si dorinte in afara noastra.Cheia este sa nu fugim dupa acele lucruri exterioare,care ne ofera doar o clipa de entuziasm.Aceste clipe pot fi placute,dar ele nu reprezinta o fericire reala si de durata.Ele nu ne ofera decat un acut moment emotional.
Uneori cautam fericirea pana departe,dar nu ne dam seama ca se afla chiar in lucrurile simple,de zi cu zi,pe care probabil le avem deja,cum ar fi familia,prietenii,faptul ca avem un acoperis deasupra capului sau pur si simplu faptul ca iubim si suntem iubiti!
Adevarul e ca nu trebuie sa cautam fericirea,ci demnitatea de a fi fericiti,iar aceasta tine de respectarea datoriei.Atata timp cat suntem noi insine si valoram lucrurile pe care le avem deja,totul va fi bine.Poate ca daca nu ne-am mai stradui atat de mult sa fim fericiti,ne-am simti destul de bine.
Eu sincer cred ca fericirea este o alegere,iar secretul pare sa-l reprezinte decizia aceasta de a fi fericit,nu bogatiile,faima sau norocul.Lectia cea mai importanta este aceea ca fericirea nu cere niciun efort! De fapt, trebuie mai curand sa renuntam la nefericire decat sa ne straduim sa fim fericiti.Alegerea de a renunta la nefericire este calea cea mai sigura catre un sentiment trainic de fericire si implinire! Dar aceasta alegere depinde in totalitate de noi insine! Deci...ce alegeti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu